Decesul lui Helmut Duckadam a fost un veritabil șoc, chiar dacă fostul mare portar avea probleme serioase de sănătate și ajunsese la vârsta de 65 de ani.
Într-o perioadă în care românii sunt iar teribil de dezbinați, precum în pandemia de COVID-19, Duckadam a reușit să-i unească. Semn clar că mai avem o șansă să fim într-adevăr un popor unit.
Vestea dispariției lui Duckadam a căzut ca un trăznet și peste redacția ProSport, aflată cu gândul la derby-urile etapei din Superliga, ori la subiectele care să facă diferența în lupta cu concurența.
Duckadam a încercat să joace mereu rolul unui bărbat puternic, capabil să treacă prin numeroase operații. Dovadă că în luna noiembrie a fost alături de familie la Istanbul. Cu zâmbetul pe buze, convins că va mai trăi mult și bine. Nimeni nu se gândea că Helmut ne poate părăsi atât de repede, în condițiile în care probabil aproape nimeni n-a știut că a ajuns în stare gravă la spital și se află în comă, aflat în ultima perioadă a vieții sale.
Pe surse, informația decesului lui Helmut de luni a circulat repede, însă parcă niciun fost coleg al lui Duckadam n-a vrut parcă să accepte realitatea, aceea că omul atât de cald nu se mai află printre noi.
Ceea ce a urmat în orele de astăzi a arătat că românii pot să fie și uniți, într-o perioadă în care toată lumea se pricepe la politică, iar poporul s-a împărțit în două: unii cu necunoscutul până mai ieri Călin Georgescu și ceilalți cu Elena Lasconi.
Dinamoviștii le-au transmis condoleanțe steliștilor, cei de la FCSB și oamenii din Ghencea nu și-au mai aruncat vorbe grele pentru o zi, iar rapidiștii parcă s-au bucurat și ei pentru trofeul unic cucerit de roș-albaștri în 1986.
Helmut i-a unit pe români prin felul său de a fi, pentru că ne-a părăsit un om care n-a aruncat niciodată vorbe grele, dar a avut puterea să vorbească deschis despre orice subiect. De exemplu, s-a poziționat de partea celor de la FCSB, dar fără să intre într-un conflict cu Marius Lăcătuș sau Tudorel Stoica, „ambasadorii” clubului aflat și acum în Liga 2.
Gică Hagi, Ilie Năstase, Simona Halep. În orice ordine doriți, cam acesta este topul marilor sportivi din istorie pe care îi amintește orice român. Mai nou, David Popovici este și el considerat o veritabilă legendă, mai ales după ceea ce a arătat la Jocurile Olimpice de la Paris.
Deși a scris istorie la Sevilla, într-o finală cu care fotbalul românesc nu se va mai întâlni probabil niciodată, Duckadam n-a fost poate atât de apreciat pe cât ar fi trebuit să fie. Mai ales de FCSB, care ar fi trebuit să facă totul pentru a-l păstra, fie și într-o funcție în care să ajute la imaginea unui club puternic zdruncinat de conflictele cu rivala Steaua. Exemplul Olympiacos, ultimul adversar european al roș-albaștrilor este elocvent. Grecii se bazează pe legendarul Karembeu, asaltat pur și simplu de români atunci când a venit cu grecii pe Arena Națională. Christian ocupă o funcție mai degrabă onorifică, așa cum procedează și alte cluburi importante din Europa cu numele mari din fotbal.
Luni am văzut că Duckadam este o legendă și pentru cele mai importante publicații din străinătate, precum L’Equipe ori ibericii de la AS. Iar agenția Reuters nu l-a uitat nici ea, astfel încât vestea decesului s-a putut viraliza peste tot în lume. Un coleg din presă din Serbia e convins că ne-a părăsit unul dintre cei mai mari portari din „zona noastră”.
Mulțumim, Helmut! Ai fost mare! Ne-ai unit! Și nu te vom uita!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER